Eu si lumea...

As vrea sa fiu, un om normal intr-un secol care mie cel putin mi se pare anormal. Sa va spun si de ce, observ pe strada fete de varsta mea care arata si se comporta conform unor tipe a caror profesie este sa ofere placere domnilor, asta ca sa fiu cat mai delicata posibil, apoi mai observ fete mai mici decat mine care arata de cel putin varsta mea daca nu mai mari. Deci...intrebarea mea este cum s-a ajuns la asta? De ce? Cum de fetitele de 6 ani primesc lip gloss cadou la revistele pentru copii, cum de fete de 11-12 ani citesc in reviste care li se adreseaza sfaturi despre make-up si despre moda actuala, primesc ponturi despre pozitii sexuale cat mai comode sau care sa le aduca satisfactie mai mare, cum de adolescente de 17-18 ani au impresia ca ar avea 20 si ceva se imbraca si comporta ca atare? Ma intreb…daca fiecare lucru isi are timpul lui, asta nu inseamna ca si fiecare varsta isi are prioritatile si farmecul ei? Nu reusesc sa inteleg cum de intr-un secol ca asta in care informatia circula cu asemena rapiditate, intr-un secol in care femeia are aceleasi drepturi ca si barbatul, un secol in care emancipare este cuvatul de baza, fete de 11 ani raman insarcinate, copii de 13 ani au copii. Cum?! Cum de tiganii inca isi mai marita fetele la 12-13 ani si cum de noi acceptam asta. Ati observat ca moda asta cu maritatul incepe sa se ia si la romani? Din ce in ce mai multe fete, mai ales din mediul rural, se marita la 15-16 ani? Cum o sa ajungem? Va fi iar ca pe vremea bunicii cand singura varianta era maritisul?Nu vreau sa cred asta.
Revenind insa la prima parte a discursului, ce se intampla cu noi oamenii? Cu societatea? Vrem sa ne maturizam copii, sa ii facem sa se descurce pe cont propriu dar oare pana unde e buna maturizarea? Ce inseamna ea? Maturizarea tine doar de aspectul fizic asa cum o percep multi tineri? Daca vrei sa iti responsabilizezi copilul trebuie sa ii si explici ce are de facut, sa il ajuti, sa il sustii. Cum vor ajunge fetele voastre, dragi parinti, peste cativa ani? Ati incercat sa discutati cu fiica voastra, sa vedeti ce vrea ea sa faca, incotro sa o apuce.Va spun sigur ca majoritatea nici macar nu observati lucrurile astea si le luati ca atare pentru ca asa sunt si ceilalti adolescenti din jurul lor si considerati asta a fi normal. Asa ajung copile de 14-15 ani in baruri si discoteci si tot asa ajung violate, rapite si duse la produs in tari ca Spania, Italia etc sau mai rau, moarte.E drept ca in ziua de azi nimic nu mai e sigur si ca si simplul mers pe strada uneori poate fi un pericol dar de ce sa nu evitam pericolele si sa le cautam cu tot dinadinsul.
 E de speriat cati tineri din ziua de azi nu au citit nici macar o carte, sau cati pufnesc in ras cand le pomenesti de carti si mai ales de scoala, in general acum nu mai e la moda sa fii inteligent ci sa fii cool, trendy si sa ai scoala vietii asa cum sustin multi, cea pe care multi spun ca o au. Treziti-va pustilor…ce scoala a vietii aveti voi la 17-18 ani? Ce stiti despre viata? Nimic. Habar nu aveti, imediat ce ati plecat de acasa la facultate, cazul cel mai fericit, sau sa lucrati va pierdeti, o luati pe cai pe care ati fi putut sa le evitati daca ati fi fost ceva mai atenti. 
Dar, gata cu morala, nu vreau sa fac aici teoria chibritului pentru ca pana la un punct sunt si eu doar o adolescenta care are pretentia ca totusi gandeste ceva mai mult decat altii si care stie din cand in cand sa mai si asculte nu doar sa faca ce vrea. 
De ce sunt un om normal? Poate pentru ca incerc pe cat posibil sa ma conformez normelor destul de lejere impuse de societate, pentru ca ma duc la scoala ca multi altii de altfel, pentru ca stiu ca trebuie sa fac ceva cu viata mea si pentru ca nu vreau sa ma ratez si nici nu vreau sa ajung o alta fata in multime, asa cum se intampla cu multi dintre noi, pentru ca sunt dispusa sa lupt pentru visele mele si pentru ca eu, spre deosebire de alti, ma comport si arat conform varstei pe care o am. 
In speranta ca am reusit sa ma fac cat de cat inteleasa o sa inchei aici aceasta pledoarie pentru un echilibru moral , daca vreti. Sper ca macar un om va reusi sa inteleaga ce am vrut sa demonstrez pentru ca atunci voi fi reusit sa fac ceva constructiv.